Etichete

, , , , , , , , , , , , ,

Discurs susținut de Victor Ponta, premierul României și președintele PSD, la Reuniunea Anuală a Diplomaţiei Române

Transcriere

Reuniunea DiplomaticaBună dimineaţa! Vreau să vă mulţumesc de invitaţie. Mă bucur foarte mult să particip la această reuniune anuală. În primul rând, vreau să salut prezenţa la această întâlnire a celui mai important prieten şi vecin al nostru, prin ministrul de externe al Moldovei şi, evident, ministrul de externe al Lituaniei, preşedinţia semestrială a Uniunii Europene, şi mă bucur foarte mult, înseamnă că e chiar o reuniune mai bună, altfel decât cele de până acum. Vreau să vă salut pe toţi ambasadorii României, ambasadorii acreditaţi la Bucureşti şi să spun de la început că eu mă aflu aici ca să vă mulţumesc pentru activitatea dumneavoastră. Nu sunt în măsură nici să vă dau foarte multe sfaturi, să vă cer cu atât mai puţin. Cred, repet, că în primul rând trebuie să vă mulţumesc pentru activitatea dumneavoastră, profesionistă, o activitate în favoarea României şi în favoarea reprezentării intereselor noastre în afara graniţelor, să reiterez încrederea pe care o am în ministrul Afacerilor Externe, domnul Corlăţean, în echipa de la minister, în modul în care diplomaţia românească şi-a făcut întotdeauna datoria cu brio, indiferent de guverne, de schimbările politice de la Bucureşti. Cred că e una din instituţiile româneşti care, în ultimii douăzeci de ani, s-a prezentat întotdeauna la un nivel al unor standarde europene şi internaţionale, pe care eu unul, ca ne-diplomat, îl apreciez foarte mult.
Faptul că nu sunt foarte cunoscător în modul de exprimare diplomatic e ceva destul de cunoscut, dar poate că politica, inclusiv europeană, se face cu mai puţină prudenţă în exprimare, ci cu mai mult pragmatism decât în anii trecuţi, aşa încât o să reiterez câteva lucruri pe care aş vrea sa le auziţi şi de la mine, cum, în mod sigur, le-aţi auzit de la preşedinte, de la ministrul de Externe, de la toţi ceilalţi cu care v-aţi întâlnit în aceste zile, şi anume faptul că principalele coordonate de politică externă ale României, coordonatele europene, transatlantice, sunt nu doar neschimbate, ci sunt consolidate, indiferent de, repet, schimbări de guverne. Sunt nişte obiective fundamentale ale României pe care le-am atins după foarte mulţi ani, după foarte multe eforturi, pe baza unei viziuni pe care cei care au condus România, cred că din 1995 a fost prima dată oficializată această decizie, această direcţie euroatlantică a României, după aceea, finalizată, în 2004-2007, e o direcţie, repet, asupra căreia nimeni nu cred că a ridicat vreun fel de obiecţiuni, cu orice moment vreau s-o reafirm, să spun însă că tot ceea ce ţine de priorităţile absolute ale României şi, în primul rând, Moldova – nu întâmplător, ieri şi alaltăieri, înainte de întâlnirea cu dumneavoastră, am fost la Chişinău, acolo unde, evident, România trebuie să fie mai prezentă, mai serioasă, mai pragmatică, mai aplicată în ceea ce face –, vorbesc de ceilalţi vecini ai noştri, de Serbia, de Balcani, zonele tradiţionale în care România a fost întotdeauna interesată, a fost un partener corect şi un partener constructiv.
În acelaşi timp – şi asta am propus în ultimul an şi vă propun şi dumneavoastră şi o să vă cer sprijinul în acest sens –, cred că trebuie să ne adaptăm secolului XXI, să rămânem profund ancoraţi în interesele noastre euroatlantice, dar să ne dăm seama că trăim într-o lume cu adevărat globală şi că pentru România este la fel de important să-şi reconstruiască sau să construiască de la zero, dacă e cazul, relaţii economice, în primul rând, şi politice, în afara aliaţilor noştri tradiţionali. Mă refer la Asia, mă refer la Africa, la America de Sud, la ţări cu care România, cel puţin în ultimii ani, la Orientul Apropiat şi Mijlociu, ţări cu care România, cel puţin în ultimii ani, repet, a avut mai puţine relaţii politice, economice. Cred că ţine de o viziune pe termen mediu şi lung şi îmi permit, la o vârstă un pic mai puţin obişnuită pentru funcţii importante în România, să gândesc pe termen mediu şi lung şi cred, repet, că efortul dumneavoastră, al ambasadorilor noştri, al Ministerului de Externe, este de a încerca să deschidă România pentru toate celelalte ţări cu care trebuie şi este bine să avem relaţii diplomatice, politice şi economice, mai ales, mult îmbunătăţite faţă de situaţia actuală.
Vreau să folosesc această ocazie să mulţumesc Ministerului de Externe şi ambasadorilor noştri din ţările în care de la începutul anului am avut ocazia să am întâlniri la nivel de şefi de guvern sau nivel de şefi de stat. Vorbesc de ţări cu care România în mod tradiţional şi normal are relaţii cu totul şi cu totul speciale. Vreau să mulţumesc ambasadorilor noştri şi din Germania, din Franţa, din Spania – dacă uit pe cineva, îmi cer scuze –, Austria, Slovacia, Danemarca. De fapt, de la începutul acestui an a fost o activitate de politică externă şi economică, întâlniri la nivel de şefi de guvern pe care cred că de la guvernul domnului Năstase România nu a mai avut-o şi n-aş fi reuşit să am aceste întâlniri foarte importante, foarte pragmatice, fără sprijinul ambasadorilor noştri, fără sprijinul ambasadorilor acestor ţări acreditaţi la Bucureşti.
Vreau să le mulţumesc tuturor celor care fiind aici, la Bucureşti, au muncit pentru ca aceste întâlniri să aibă într-adevăr roade, iar pentru România şi pentru ţările respective să nu fie o simplă formalitate, o întâlnire între prim-miniştri, ci mai degrabă o agendă bogată de natură politică, de natură economică, culturală. Repet, m-am bucurat foarte mult de reuşita acestor întâlniri. În mod special, vreau să mulţumesc celor care au reuşit să organizeze şi vizitele în Bucureşti, faptul că prim-ministrul Franţei a fost la Bucureşti de Ziua Naţională a Franţei este un lucru care pentru România contează foarte mult şi nu este doar un gest simbolic, este un semn de recunoaştere a faptului că România există din nou pe harta Europei.
Sunt acţiuni în continuare în această toamnă şi vreau să vă rog pe toţi ambasadorii să mă sprijiniţi, să sprijiniţi cabinetul meu în organizarea cu succes a acestor întâlniri. Vom merge într-o ţară extrem de importantă pentru România, chiar dacă nu este încă în Uniunea Europeană, în Turcia, vom merge în Lituania şi mulţumesc prim-ministrului lituanian pentru invitaţie, la fel în Finlanda şi în alte ţări importante pentru România şi, repet, vreau să mulţumesc şi să solicit sprijinul dumneavoastră, al ambasadorilor noştri, al ambasadorilor acreditaţi la Bucureşti, pentru că aceste întâlniri, scurte, e adevărat, să fie extrem de utile şi pragmatice, pentru că în ziua de azi, în Europa şi nu doar în Europa, prim-miniştrii au o agendă, în întâlnirile bilaterale, după cum ştiţi, mai puţin politică sau diplomatică, mai mult de lucruri care ţin, până la urmă, de viaţa politică internă, relaţii economice, relaţii comerciale, relaţii culturale, educaţie, toate celelalte domenii în care, cel puţin în Uniunea Europeană, nu mai sunt considerate ca ţinând de diplomaţia clasică, ci ţinând de modul de integrare şi de dezvoltare al Uniunii Europene.
Vreau să vă rog doar – şi aici mă refer la ambasadorii români şi la reprezentanţii diplomatici români – să învăţăm din exemplul pe care eu îl întâlnesc aproape zi de zi al diplomaţiei altor ţări, şi anume să fiţi extrem de activi în ceea ce ţine de relaţiile economice şi comerciale. Evident, aceasta este una din atribuţiile fundamentale ale Guvernului. Apreciez foarte mult ambasadorii care contactează cabinetul meu pentru a primi un investitor, pentru a avea o întâlnire cu oameni de afaceri din ţara în care ei reprezintă România. M-am bucurat foarte mult când, în Germania, de exemplu, în vizita oficială, am mers şi am vizitat una din marile companii care investesc în România, la fel în China. Vreau să vă rog pe toţi ceilalţi, când avem vizite, evident, la nivel de prim-ministru, dacă există şi sunteţi dinamici în a promova interesele economice ale României, interese legitime, o să apreciez foarte mult acest lucru. Discut la Bucureşti cu ambasadorii altor ţări şi fac foarte bine, de fiecare dată vin şi îmi spun şi de relaţii economice, de investitori ai ţării respective. Vreau să vă rog să faceţi exact acelaşi lucru, nu este nimic anormal, nu este nimic sub demnitatea unui ambasador. Cred că ţine, până la urmă, de ceea ce este important în aceşti ani în care trăim şi, da!, de multe ori, cu economia este mai dificil, în mod sigur, dar şi mai important decât relaţiile politice obişnuite. Vreau, împreună cu ministrul de Externe şi ministrul Economiei, domnul Varujan Vosganian, vreau să găsim o soluţie prin care coordonarea activităţii reprezentanţilor noştri economici şi a celor diplomatici să se schimbe chiar radical, dacă aş putea spune. Nu cred că acest sistem bicefal, uneori ştiu că apar chiar şi suprapuneri, este eficient pentru promovarea intereselor economice ale României. Vreau să discut cu cei doi miniştri, cu oameni cu experienţă în domeniu şi să îmbunătăţim, începând cu anul viitor, această diplomaţie economică de care România are foarte mare nevoie şi pe care alte ţări deja au realizat-o cu mai mare succes decât o facem noi.
Vreau, în mod special, să vă rog să vă adaptaţi la ceea ce înseamnă societăţile moderne şi să fiţi ambasadorii României, să fiţi la fel de activi, nu doar în relaţiile la nivel oficial, ci şi cele cu alte segmente ale societăţii, în special mass-media. Apreciez foarte mult eforturile pe care ambasadorul nostru din Marea Britanie, cel din Franţa, din Germania, le fac pentru a răspunde mass-media, pentru a răspunde atunci când România, în ansamblu, sau segmente ale populaţiei României, sunt culpabilizate în general. Nu cred că trebuie să ascundem ceva din problemele noastre, dar nici nu cred că trebuie să acceptăm blamarea colectivă şi prezentarea României şi a românilor într-un mod care, sigur, pentru media poate fi interesant, dar nu este corect şi nu este acceptabil pentru România şi vreau să vă rog pe toţi ambasadorii acolo, unde apar probleme de imagine, în primul rând să ne informaţi, să fiţi activi, să nu staţi ascunşi. Ştiu că este dificil cu mass-media, în România mass-media este foarte bună cu noi, dar în alte ţări este un pic mai dură. Realmente, când am interviuri cu reprezentanţi ai media din Marea Britanie, îmi dau seama că, într-adevăr, nu mă pot plânge în România, însă cu atât mai mult apreciez eforturile pe care le faceţi şi, repet, vreau să vă rog, solicitând date de la Ministerul de Externe, de la Ministerul Muncii, de la Ministerul de Interne, să fiţi activi în a răspunde, chiar dacă uneori cei care vă întreabă, sigur, nu vor să audă răspunsurile dumneavoastră, cred că intră în obligaţia reprezentanţilor noştri oficiali să prezinte România în părţile sale bune. Eu nu m-am întâlnit vreodată cu un ambasador al unei alte ţări care să-şi vorbească ţara de rău. Nu am avut o asemenea experienţă. Nu ştiu, poate s-a întâmplat cuiva. Deci, la fel, eu cred, ambasadorii României, reprezentanţii noştri, da, trebuie să-şi vorbească ţara de bine, trebuie să prezinte realităţile aşa cum sunt şi trebuie să fie activi, nu trebuie să se ascundă, chiar dacă uneori campaniile, fie media, fie ale anumitor partide extremiste, sunt extrem de dure. Ţin foarte mult la această parte a activităţii dumneavoastră, este mai puţin specifică diplomaţiei clasice, dar, repet, trăim într-o lume în care lucrurile se schimbă şi aş vrea ca şi noi să ne schimbăm în acest sens.
În rest, ştiu foarte bine şi problemele pe care le aveţi, şi lucrurile pe care încercăm să le rezolvăm, unele mai mari, altele mai mici. Uneori, lucrurile mai mici contează mai mult. Şi da, am sprijinit iniţiativa domnului ministru, sunt convins că şi Parlamentul o va face, până la urmă, de a îndrepta un lucru nedrept care s-a întâmplat cu pensiile ambasadorilor. Aşa cum am reuşit să facem în cazul militarilor, vom reuşi şi în cazul ambasadorilor. Repet, sunt lucruri pe care le putem rezolva imediat, pe termen scurt, pe termen mediu, dar aveţi din partea mea şi din partea ministrului de Externe – nu întotdeauna din partea ministrului de Finanţe, e adevărat! – tot sprijinul necesar. Însă sunt lucruri foarte mici, dar importante, pe care le putem rezolva doar dacă mă informaţi sau doar dacă observ eu. O să vă dau un singur exemplu, o să vi se pară foarte mic, dar era important pentru România. Preşedintele ţării, prim-ministrul, reprezentanţii noştri la Bruxelles, la Consiliul European, mergeau cu o maşină care, până la urmă, şi-a făcut curaj domnul Motoc şi mi-a zis că s-ar putea să se strice la primul semafor. Era important! Nu am vrut să mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă preşedintele ţării sau prim-ministrul ar rămâne cu maşina în pană în faţa Consiliului European! Slavă Domnului, maşini mai avem la Bucureşti şi am putut să trimitem la Bruxelles! La fel se întâmplă şi în alte părţi, sunt lucruri mici care ţin de modul în care arată o ambasadă, de o poziţie pe care nu reuşim s-o ocupăm, de colaborarea pe care o aveţi cu Institutul Cultural Român. Cred că e bine să aveţi o colaborare bună. Nu mi s-a părut normal ca, într-o parte, la ICR, să vedem bogăţie şi, în partea cealaltă, la ambasadă, sărăcie. Asta nu mi s-a părut normal şi am încercat şi sper ca ministrul de Externe, noul preşedinte al ICR, care e, de altfel, un diplomat venit din Ministerul de Externe, să colaboreze pentru ca reprezentarea României să fie făcută în mod, cum să vă spun, raţional, şi, atât ambasade, consulate, reprezentanţe comerciale, ICR, să prezinte un mod cu care România să se poată mândri.
În rest, eu am mare încredere în diplomaţii de carieră, în Ministerul de Externe, în ceea ce ţine de subiectele de politică externă clasică. E adevărat, am şi alte opinii în anumite domenii şi aceste opinii sau această viziune este, mai degrabă, pe termen mediu şi lung. Nu m-am ferit să spun că România va trebui, până la urmă, să recunoască Kosovo şi să fie alături de aliaţii noştri europeni şi transatlantici, nu m-am ferit niciodată să spun că România trebuie să accepte că în Siria este un guvern ilegitim şi criminal. Sunt lucruri care ţin, până la urmă, de un sistem democratic care funcţionează şi vreau doar să vă rog pe ambasadori să nu fiţi încurcaţi dacă vedeţi poziţii uneori diferite ale diverselor instituţii. Avem o procedură constituţională, Guvern, Parlament, preşedinte, în care deciziile se iau, dar, repet, eu încerc să gândesc pe termen mediu şi lung, chiar dacă termenul scurt este uneori mai important.
În rest, vreau doar să vă pomenesc, apropo de viziune şi de termen mediu şi lung, Guvernul va construi, este în faza de început, un proiect pentru România 100. În 2018 România, în forma sa actuală, împlineşte 100 de ani şi cred că România, în primul rând propriilor noştri cetăţeni, dar şi partenerilor noştri externi, trebuie să se prezinte aşa cum este la împlinirea unei vârste fragede pentru o ţară, 100 de ani, ce am realizat în aceşti 100 de ani, ce n-am realizat şi ce ne dorim în perioada următoare. O să vă rog pe dumneavoastră, evident, Ministerul de Externe, să fiţi implicaţi în latura externă a acestei strategii naţionale şi cu aceeaşi ocazie vreau să vă rog pe toţi, dacă cineva şi-a pierdut această mentalitate, dacă este cazul, să gândiţi din nou că reprezentaţi o ţară puternică, o ţară serioasă, o ţară importantă. În toate întâlnirile pe care le-am avut cu prim-miniştrii, cu preşedinţii ţărilor prietene, am constatat că au despre România o părere mai bună decât avem noi înşine şi vreau să vă rog să gândiţi din nou ca ambasadorii unei ţări care se poate mândri şi de care dumneavoastră vă puteţi mândri.
În rest, sunt convins de profesionalismul dumneavoastră şi vă urez doar succes până la anul, când sper să ne revedem în aceeaşi formulă. Mulţumesc!